GESTUL FEMININ
|
Universul secret si vizibil al artei feminine Vitalitate, emotie, rigoare În România timpului prezent, arta contemporană trece prin momente dificile. Cu atât mai mult arta contemporană feminină. Viata artistului nu stă pe roze, iar a femeii-artist se blochează undeva, la răscrucea dintre “dedicare” si “retragere”. Pentru a întelege mai bine ce se întâmplă, am bătut la usa atelierelor mai multor doamne sau domnisoare artiste din Bucuresti...Temeri si renuntări, multă tristete si putină sperantă, vointă fără margini, sărăcie, dar si un plus de bucurie adus de fiecare pas, de viată. Asa s-a născut expozitia – manifest “Gestul feminin”, care îsi propune să pună sub lupă tocmai vitalitatea, emotia si rigoarea ce definesc demersul artistic al acelei categorii de artiste luptătoare, în pofida conditiilor economice si finaciare apăsătoare, improprii, astăzi, actului artistic. Sapte artiste plastice, cu personalităti si stiluri diferite, din generatii diferite – Irina Florescu, Vasilica Chifu, Olga Morărescu-Mărginean, Letitia Oprisan, Alma Redlinger, Anca Seel-Constantin(Elvetia) si Elena Surdu-Stănescu – m-au convins că, în orice moment istoric, indiferent de context - social, economic sau financiar - pasiunea nu are limite; nici sursele de inspiratie. Contează talentul si vointa.... Deloc întâmplător, emblema prezentei expozitii este tabloul “Alegoria picturii”, cu autoportret, apartinând faimoasei pictorite italiene Artemisia Gentileschi (1593-1652). Fiica pictorului Orazio Gentileschi, de la care “a preluat rigoarea desenului, adăugându-i un puternic accent dramatic inspirat de opera lui Caravaggio”, Artemisia - considerată astăzi ca unul dintre primii pictori ai stilului baroc - s-a impus prin arta sa într-o epocă deloc favorabilă, când femeia pictor nu era usor acceptată... de către “dictatura masculină”. Si cum acest impediment nu-si mai are locul în peisajul actual al artelor, ce altceva le-ar putea tăia aripile doamnelor noastre? Poate usurinta cu care abandonează, uneori, arta, fiindcă...nu mai rentează. Cele sapte artiste invitate să expună la Galeria Veroniki Art sunt de părere că nimeni si nimic nu le poate înfrânge. Pentru Vasilica Chifu, energia gestului firesc de a dezvolta compozitii ce invocă jubilatia în fata luminii divine, aspiratia spre frumusetea înaltului, spre comuniunea cu Creatorul, nu are hotare. Desfăsurându-se pe suprafata mare a pânzei, între tăceri subântelese si acceptări ale etapelor pregătititoare întâlnirii cu El, artista ne lasă în grijă, fără ostentatie, “arhitecturi” misterioase ale unui “Foc de început”, sau ale unui “Spirit călător”, ale drumului sau gândului “Spre lumină” si “Între lumină si foc” fiindcă...altă cale nu există. Tânăra pictorită Irina Florescu - atasată studiului după natură – creează o artă puternică, viguroasă, sfidând parcă traumele actualului context economic si finaciar, fiindcă a învătat, probabil de la profesorul său, Florin Mitroi, să călătorească pe marginea unui vis. Să meargă pe drumul destinului, ascultându-si chemarea. Si reuseste. Peisajele sale “Sâncrai de Mures”, “Vârf la Breaza”, Noapte la Hârsa”, “Tuzla” sau “Sărata Monteoru” te ademenesc cu forta unui magnet. Mâna sigură, echlibrul cromatic si tusa energică nu lasă loc niciunui dubiu că ar putea părăsi acest mestesug nobil, care îi aduce satisfactia supremei împliniri. Vine din urmă, încărcat de subtilitătile grafiei aerate si de o inefabilă muzicalitate, universul desenelor, al acuarelelor fără pereche ce poartă semnătura Olgăi Morărescu - Mărginean. Cu o energie debordantă, de-a dreptul molipsitoare, doamna “feeriilor” te aduce direct în fata unei realităti excelent orchestrate spre a-ti fi, parcă, stâlp de nădejde, refugiu si încântare în clipe tulburi. Fuioare de lumină împletite din “Păsări ascunse”, din “Frunze albastre”, din semnături diafane “extrase” din lumea florilor si a păsărilor, rostuite pe suprafata albului imaculat al tabloului, te întâmpină regeste, invitându-te să iei parte la specatoculul secret al naturii. Iar culoarea care le “drapează” impecabil este un “cântec, o boare de vânt, o strălucire”. Cum să nu tresalti de bucurie în fata unui asemenea spectacol ?! Sigură pe sine si pe ale sale poeme cromatice, compuse în sintaxe plastice de o epatantă prospetime si curaj asociativ, Letiţia Oprisan îsi dezvăluie soliditatea si senzualitatea “stărilor de spirit” aparte, pe care le emană picturile sale. Compuse în acordul simfonic al complementarelor, picturile artistei, în acrilic pe pânză –“Sărbătoare estivală” (din ciclul ”Eterna devenire”),“Solfegii caniculare”, “Adoratie” sau “Boss-ul, ultimele două din ciclul de lucrări “Panta Rhei” - au darul de a te face părtas la bucuriile zilei, adesea uitate sau ignorate. Cu Alma Redlinger, mereu surâzătoare, poti să treci prin potop si furtuni, fiindcă nu te lasă până nu te lămureste cât de important este să poti decupa din cenusiul zilei clipa \\\\\\\"magică\\\\\\\"; să stii să citesti frumusetea de pe chipul oamenilor, al celor dragi; să te impregnezi cu delicatetea gesturilor, cu minunea detaliilor care abundă în obiectele domestice din spatiul de locuit sau de oriunde. Arta sa - un joc subtil si echilibrat între desen si culoare – e destinată, parcă, să-ti stea mereu în preajmă. Este suficient să amintim doar câteva din titlurile lucrărilor expuse: “Doamna cu pisica”, “Nuferi albi cu scoici”, “Mânuitorul de marionete”, “Doamna cu pălărie neagră”. Anca Seel-Constantin - stabilită în Elvetia, de peste două decenii – vine cu misterul Orientului, de ale cărui valori culturale se simte aproape, ca de altfel si de fastul si strălucirea societătilor princiare din trecut.Tablourile sale în rosu si negru - ale căror compozitii fac loc “Edenului” (închipuit de artistă în aceleasi vesminte cromatice din care nu lipseste aurul), “Cailor în Eden”, “Flăcărilor” focului sacru – dezvăluie o personalitate puternică, stabilă, căreia nimic nu-i stă în calea artei. Si pentru că nu se putea să lipsească din grupul artistelor expozante si o sculptorită, Elena Surdu - Stănescu, vigoarea gestului feminin pare împlinită. “Cupola lumii” cu ale ei cupluri pline de tandrete, îmbrătisate întru eternitate, un “Zbor” imaginar închipuind feminitatea supremă, o “Fereastră” deschisă spre inimile oamenilor – sculpturi în bronz si lemn - toate încap în sentimentul plenar de frumusete si iubire, reflectând idealurile, sentimentele si gândurile artistei. Modelajul energic, dialogul volumelor cu spatiul accentuează simbolistica lucrărilor sale. * Vivacitatea gestului feminin, emotia, delicatetea si frumusetea compozitiilor din lucrările prezente pe simezele galeriei VeroniKi Art contravin afirmatiei initiale, potrivit căreia arta contemporană feminină se află în impas. Si totusi, câte artiste plastice sunt în situaţia de a-si refuza chemarea... Veronica Marinescu |
||
|